Permacultura si agricultura verde poate sa aduca plus+valoare pamantului in Romania?

Pentru ca suntem o asociatie care este preocupata de natura si turism sanatos dar si de cultura bio-eco in toate aspectele ei, inclusiv telurice, (si pe cale de consecinta de o viata cat mai bio-eco) sustinem permacultura si agricultura “green” (bio-eco) prin prisma agroturismului verde, activitati care sunt in conexiune directa cu pamantul si valoarea lui.

La o analiza pertinenta bazata pe cele mai recente date publicate de Eurostat, peste 50% din suprafața agricolă a Europei este detinuta de 6 țări, printre care si Romania. În ciuda preponderenței fermelor de mici dimensiuni, cu o suprafață agricolă utilizată de 12,5 milioane de hectare, țara noastră se situează pe poziția a șasea la nivelul UE, după Franța (27,8 milioane de hectare), Spania (23,2 milioane de hectare), Marea Britanie (16,7 milioane de hectare), Germania (15,2 milioane de hectare) și Polonia (14,4 milioane de hectare). Cumulat, aceste sase tari țări dețin mai bine de jumătate din totalul suprafeței agricole utilizate din Uniunea Europeană, ce ajunge la circa 171,3 milioane de hectare.

Ca sa intelegem totusi care este valoarea pe care noi o dam pamantului nostru, cu toate ca România ocupă un loc rezonabil în clasamentul european din punctul de vedere al suprafeței agricole utilizate, un hectar de teren arabil se vindea in 2016 in Romania cu o medie de 1.958 de euro. Cam tot atât cat ar costa în medie, un metru pătrat de apartament într-o zonă mai buna a capitalei. Analiza bazata pe datele Eurostat releva faptul ca suntem tara care are cele mai ieftine terenuri agricole din UE, in timp ce la cealalta extrema, in Olanda, pretul aceluiasi hectar de teren arabil, in 2016 era in medie de 63 000 eur. O diferenta mai mult decat evidenta, de treizeci de ori.

Eurostat mai releva ca România este țara cu cele mai multe ferme din UE, respectiv 3.422, acestea reprezentând o treime (33%) din totalul celor existente. Asta în condițiile în care la nivelul Uniunii funcționau, în 2016, 10,3 milioane de ferme, ce exploatau puțin peste 171 de milioane de hectare, adică aproximativ 40% din suprafața totală a Uniunii Europene.

Fermele din UE pot fi împărțite în trei grupuri majore: fermele de subzistență, unde concentrarea este pe obținerea alimentelor necesare pentru fermieri și familiile lor, ferme mici și medii, ce reprezintă afaceri de familie, și ferme mari, conduse de antreprenori.

Din acest punct de vedere, majoritatea fermelor din România sunt de dimensiuni reduse fiind încadrate la categoria celor de subzistență: 92% din totalul fermelor aveau mai puțin de cinci hectare ,spre deosebire de statisticile la nivelul Uniunii per ansamblu, unde 65% din totalul fermelor erau de mici dimensiuni.

Pe de altă parte, însă, fermele mari, cele conduse de antreprenori, de 50 de hectare și peste, ce reprezintă 0,5% din totalul fermelor, exploatau 51% din terenul agricol utilizat la nivel național, ceea ce ne arata ca sunt cel mai important furnizor de pe piata agricola si cel care practic regleaza politicile in domeniu care ar putea fi defavorabile celeilalte parti de 49% teren agricol, exploatata de fermele mici si mijlocii.

Putem observa din datele Eurostat ca prețurile terenurilor din UE variază considerabil de la stat la stat, în funcție de legislația națională în domeniu, condițiile regionale și locale (climă, calitatea solului, înclinare etc.) dar și de legea economică a cererii și a ofertei.

In România, e posibil ca cea mai importantă cauză din spatele prețurilor mici ale terenurilor agricole sa fie un nivel scazut de cerere, ce poate fi determinat atât de interesul scăzut al generației tinere pentru activități agricole dar si pentru permacultura, cât și de puterea redusă de cumpărare a celor care ar fi totuși interesați de pamant și cheltuielile mari de exploatare intensiva a terenului agricol, pe care si- le pot permite doar fermele mijlocii si mari.  Facand o comparatie dintre agricultura si permacultura unde cheltuielile de exploatare sunt mai mici dar si productii mai mici, dar bio-eco din punct de vedere calitativ.

Lasam concluziile generale la latitudinea cititorilor nostri din comunitatea iubitorilor de turism verde care inteleg importanta promovarii calatoriilor green(eco-bio) pentru prezent, dar si pentru un viitor cu 8imism pentru noi si copii nostri, speram multi dintre cei care au ferme de subzistenta, si pentru care permacultura si agricultura verde poate sa reprezinte o activitate care sa le aduca plus+valoare inclusiv din/prin practicarea turismului verde(bio-eco).

Dacă doriti să aflati mai multe informatii despre activitatea de peste zece ani a asociatiei ecologiste pentru turism verde, vă rugam să accesati http://old.turismverde.ro/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *